Lenjerie Intimă / Alina Durbacă

Posted on October 23, 2013 by

0


(la treisprezece ani aveam niște picioare foarte lungi și subțiri. să nu se cunoască mergeam pe vine. nu mă jucam cu copiii. credeam că sunt o poveste)

Acesta este un citat din volumul Lenjerie Intimă al Alinei Durbacă (Editura Alma, 1994) – care m-a convins că poezia ei merită citită. Probabil că empatizez cu versurile autoarei, dar în același timp recunosc în ce am citit scris de ea o anumită fragilitate (dacă vreți – vulnerabilitate autentică, din punctul meu de vedere foarte valoroasă poetic – mai ales în modul în care o scrie ea), o  ”vulnerabilitate feminină” care îmi place foarte mult, și despre care nu știam că îmi lipsește în poezia pe care o citesc astăzi, înainte să dau de versurile Alinei Durbacă. După ce am citit-o pe ea, am căutat-o și în altă parte și am găsit-o foarte rar. Poate are legătură cu intimitatea la care se face trimitere în titlul volumului, un fel de intimitate doar între poezie și autor, care nu mai are legătură cu nimeni altcineva.

Aș fi foarte curioasă să aflu dacă a mai scris alt volum, eu nu am găsit nimic în acest sens și chiar îmi pare rău pentru asta.

(aceasta sunt eu. alina durbacă, o greșeala tolerabilă, numai cuvinte zile și nopți, toate vârstele visele perindându-se ca o bandă destrămându-se ceața nisip mișcător, aceasta e ziua cea mare. voi mă veți arăta cu degetul ca pe o redundanță, imagini păroase așteptate cu sufletul la gură. nu voi izbucni în plâns)

sau:

8. ei mă aplaudă, ce lenjerie ai dragă.
eu mă întind pe o masă îmi împreunez mâinile așa cum am văzut la cimitir, se aprind lumânările, picioarele mele atârnă la capătul mesei, ei mă privesc cu duioșie cum stau așa întinsă și albă și li se pare că tare îmi mai stă bine., păcatele lor. ei sunt veseli au chitări se citesc scrisorile adolescenței mele. imaculate foșnitoare vele pentru vânt bun. mă pupă mă trag de urechi îmi fac cadou un giulgiu să nu-mi fie frig. cântă dansează spun bancuri, cineva îmi spune să nu mai zâmbesc, ei se așează în genunchi în jurul mesei, cântece triste, undeva ninge, știu eu. un tort flambat, cineva îmi arată o pancartă pe care scrie:
“nu trebuie să-ți fie rușine”


9. după aia sunt distribuită în cinci mii de exemplare.

lenjerie intimă