For the Love of Clouds (I) / Z.O.C. – Ziua Obsesivă a Cerului!

Posted on October 26, 2013 by

0


 

Declarăm ziua de astăzi, 26.10.2013, Ziua Obsesivă a Cerului! Astăzi vom sărbători cerul, vom scrie și ne vom gândi doar despre și la nori. Totul pentru că, dacă stăm să ne gândim, cerul este cea mai vastă capodoperă a lumii. Cerul e updatat de miliarde și miliarde de ori în fiecare zi, iar artiștii lui țin mereu să rămână anonimi. Dar sunt câțiva artiști care sunt la fel de îndrăgostiți de cer ca și mine, și cât e ziua de lungă au numai nori în minte. Astăzi vom găsi cât mai mulți și îi vom aduce să ne facă o vizită! Dacă știți și pe altcineva, lăsați un comentariu cu numele artistului și vom scrie cu promptitudine un articol despre el/ea. (Asta dacă nu cumva vreți să îl scrieți chiar voi, caz în care lăsați o adresă de mail și eu vă pun articolul aici).

 

FOR THE LOVE OF CLOUDS, PART I !

Legende

De exemplu, știați că unele triburi amerindiene credeau că spiritele zeităților lor trăiesc în nori? Pentru că nu aveau nicio explicație pentru diferitele fenomene ale naturii ei credeau că atunci când spiritele sunt mulțumite, cerul e lipsit de nori. Iar când apăreau acei nori albi, mesajele transmise din nori puteau fi interpretate doar de către cei mai credincioși. Alteori, când nu erau nori pe cer, se credea că spiritele sunt adunate în consiliu într-un tărâm dincolo de lumea noastră, unde se întâlnesc mereu pentru a discuta despre cum pot ajuta umanitatea sau ce alte daruri ar mai putea dărui ei. De unde știm noi că atunci când găsim pe cer un nor care seamănă cu un moșuleț cu baston care devine din ce în ce mai mare până înghite orizontul, nu ne uităm de fapt la un spirit care încearcă să ne spună că a tras o păruială cu ploaia și vântul pentru noi? We really don’t know clouds at all! 

Culoarea cerului exprima sentimentele spiritelor. Când cerul era gri mulți credeau că spiritele încercau să spele păcatele oamenilor, când cerul era întunecat, spiritele erau mâniate iar dacă tuna și mai ales fulgera – prin fulger oamenii știau că spiritele doresc să distrugă toate lucrurile de care oamenii nu mai au nevoie, sau pe cele pentru care nu au fost suficient de recunoscători. Multe triburi aveau shamani care erau considerați singurii capabili să citească mesajele cerului. Tot de la ei învățăm că de fiecare dată când cerul aducea inundații sau mari cantități de apă, era o lecție de la spirite, ele încercau să-i facă pe oameni să înțeleagă care sunt de fapt lucrurile cele mai importante.

Dacă vreți să aflați mai multe despre cerul amerindienilor vă las două linkuri:

The Cloud People

Apache Indian Creation Legend

 

Cloudscape PhotographyLéonard Misonne

Asta se numește că fac fotografii îndrăgostiți de cer, cloudscape photography. Unul dintre primele exemplare (istorice) al acestei specii de fotografi este belgianul Léonard Misonne (1870–1943), cunoscut mai ales pentru imaginile sale alb-negru în care alegea să surprindă norii aceia grei și întunecați. Asta spun oamenii care se pricep, însă eu am observat că Misonne pur și simplu fotografiază peisaje din care cerul nu lipsește niciodată, iar dacă lipsește el este subînțeles. În fotografiile (sau fotogravurile) lui, oamenii par uneori făcuți din vapori. Ca aici:

Misonne 1

Oameni, obiecte și străzi se descompun în lumina sau întunericul zilei, iar cel care determină totul, inclusiv stilul fotografiei, este cerul. Aici avem o imagine mai luminoasă (Au coucher du soleil, 20.4 x 27.8 cm, Vintage gelatin silver print, 1899) – cum spunea și Misonne – ”Le sujet n’est rien, la lumière est tout” (Subiectul nu contează, lumina este totul):

 

Misonne 2

În fotografiile lui Misonne, cerul lumina și întunericul sunt cele care construiesc de fapt imaginea. Privindu-le, soarele încă mai încălzește, ajunge la noi (Aducând caprele acasă, 1920):

 

misonne 3

Pentru mai multe imagini, și pentru că fotografia merge mai bine pe muzică, vă lăsăm cu un filmuleț pentru fotografiile lui Misonne: