Kazuo Ohno : dance life as a masterpiece

Posted on December 15, 2013 by

0


00

Kazuo Ohno (27 octombrie 1906 – 1 iunie 2010) sau… a fost odată un om care și-a propus să devină el însuși o capodoperă (fii tu însuți capodopera pe care vrei să o vezi în lume…?); însă deși mulți își propun dar nu găsesc modalitatea potrivită, Ohno a și reușit. Se spune că simpla lui prezență era un act artistic.  A fost dansatorul care a făcut celebru stilul de dans japonez numit Butoh, care își are originea în perioada imediat următoare celui de-al Doilea Război Mondial în Japonia, fiind deci relativ nou. Mișcarea în care s-a încadrat dezvoltarea genului (la care a participat și prietenul său, Tatsumi Hijikata) a fost numită Ankoku Butoh-ha (care se pare că se traduce prin ”dansul întunericului”). În anul 1926 o va vedea dansând pe Antonia Mercé y Luque, sau ”La Argentina” . L-a impresionat atât de mult încât de atunci înainte va reprezenta influența principală despre care va vorbi toată viața. Despre La Argentina am găsit aici acest citat:

While the poet wrestles with the horses in his brain and the sculptor
wounds his eyes on the hard spark of alabaster, the dancer battles the air
around her, air that threatens at any moment to destroy her harmony or to
open huge empty spaces where her rhythm will be annihilated.
-Federico Garcia Lorca, from “In Praise of Antonia Merce, La Argentina” 

Despre ea va vorbi astfel:

Tokyo 1929:
More than fifty years ago I saw Argentina dance for the first time. I
was a student in a gymnastics school then….I  saw the dance of Argentina
from the top seat of the third balcony of  the Imperial Theatre. …When I
saw her dance I understood it as the creation of the world.

Pentru a o vedea dansând mergeți aici:

În 1949 a fondat Kazuo Ohno Dance Studiocare există și în prezent fiind condus de fiul său – Yoshito Ohno. A devenit un veritabil centru de cercetare pentru oricine interesat de arta Butoh.

În anul 2001 când nu s-a mai putut deplasa, a continuat să danseze dezvoltând o modalitate de exprimare doar prin mișcarea mâinilor. Tot ce găsesc despre acest om mi se pare aproape miraculos. A murit la vârsta de 103 ani.

Despre faptul că se îmbrăca uneori ca o femeie în cadrul spectacolelor, un citat din cartea sa (Kazuo Ohno, Kazuo Ohno’s World: From Without & Within):

“In reply to the often asked question why he performs dressed as a woman, Kazuo has repeatedly stated: “My intention in dressing as a woman onstage has never been to become a female impersonator, or to transform myself into a woman. Rather, I want to trace my life back to its most distant origins. More so than anything else, I long to return to where I’ve come from.”

Despre corp și dans spunea că un dansator trebuie să aibă un corp mort, adică să fie complet în afara influenței exteriorului:

  The scars on your body will scab over and heal in time. As for the
scars on your mind, if you accept and endure them, the experience will
bring you both pleasure and sorrow in time. Eventually you will attain a
world of poetry that can be expressed only through your body, not by
words.

Și aici, o lectură pe care o recomand călduros:

  Kazou Ohno believed that you needed a “dead body” to convey life.  He felt that in order to capture the essence of existence, an individuals body could not be influenced by social experience.  A body could not have physical or psychological restraints.  He frequently compared a “dead body” to a “living body” when describing the art of butoh.  Ohno spent his career exploring life and death through butoh.  As a solo performer, Ohno wanted to create an entire world for his audience.  He wanted to personify life, and death, and rebirth.  When Ohno first began to study butoh, he was rehearsing for a performance entitled The Old Man and the Sea.  At the end of each performance, Ohno would faint.  Physically and psychologically depleted.    He believed that there were things that could only be communicated through the body, and he spent his life immersed in themes  life and death through movement. Despre modul de percepție al actului său artistic:

“The best thing someone can say to me is that while watching my performance they began to cry. It is not important to understand what I am doing; perhaps it is better if they don’t understand, but just respond to the dance.”

La sfârșitul fiecărei reprezentații se spune că Ohno leșina, epuizat fizic și emoțional. Când cineva l-a întrebat cum face ca să se calmeze/relaxeze după un spectacol a răspuns : ”Nu văd de ce m-aș calma”.

O descriere:

Kazuo Ohno was an original. Anyone who has seen this Japanese artist perform, often in elaborate female dresses or naked except for briefs, will never forget his dancing. In one of his numerous and oddly moving curtain calls, I saw Susan Sontag run to the edge of the stage, barely able to contain her excitement. Wearing white pancake, blue eye shadow, and red lipstick on his wrinkled face, Ohno moved many viewers to tears at every concert—me and Koma included.

Din The Guardian:

In 1938, Ohno had been drafted into the Japanese army as an intelligence officer. He spent nine years in China and New Guinea, and was held for two years as a prisoner of war. Ohno presented his first solo performance, Jellyfish Dance, in Tokyo in 1949. The performance was thought to be a meditation on the burials at sea that he had observed on board a vessel bearing captives to be repatriated to Japan. The young artist Tatsumi Hijikata was hypnotised by Ohno’s performance that night, and their destinies became entwined. With Ohno as his muse, Hijikata spent the next several years developing Ankoku Butoh-ha – “the dance of utter darkness”.

Vă invit să urmăriți măcar aceste două momente:

Și:

Cât privește fotografia, ar trebui să ne întoarcem la cea frază – simpla sa prezență era un act artistic. Un admirator al său spunea că fotografiile în care apare au același efect asupra spectatorului, sau oricum un efect foarte asemănător cu vizionarea unui moment precum cele două de mai sus. În acest sens am ales câteva imagini:

Prima aparține lui Eikoh Hosoe – – –

k1

k2

k3

k4

k5

k6

Ohno2a

kazuo_009-588x750

kkk

Kazuo Ohno este un personaj aproape ireal, parcă rupt dintr-o legendă în care arta poate produce și sfinți.

Sunt încântată și recunoscătoare.