Clasicismul, adunăm definiții

Posted on December 30, 2013 by

0


(câteva idei frumoase adunate de mine despre clasicism în general și despre cel francez de secol XVII, în particular)

 

Un spirit în întregime legat va fi un spirit infinit liber. (Adrian Marino, după P. Valéry )

 

clasic

În creațiile majore, închiderea completă se identifică cu perfecțiunea. (Edgar Papu)

 

În clasicismul antic redarea exterioară a figurilor e grefată nu numai de interdicția diformității sau a oricărei alte maladii, dar și de aceea a îngândurării. Aceasta ar vătăma prin intervenția tulbure a lăuntricului, suverana seninătate clasică. (E. Papu)

 

În clasicism tradiția se convertește în inovație. Tradiția devine însuși obiectul inovației, se află propusă ca un salutar factor inovator. (E. Papu)

 

Mentalitatea clasică e o asiduă cultivatoare a homeostaziei, prin care un organism își apără integritatea. Ea apare concomitent cu frica de entropie, care e asemenea unei spărturi într-o corabie – indice cert al unui sfârșit – al unui stil, ba chiar al unui mod de a fi. (E. Papu)

 

În clasicism timpul se spațializează, adică se comasează și se întinde pe loc, încetând astfel să mai curgă. (Ce altceva este eternitatea?) Clasicismul respinge din repertoriul motivelor sale vârstele cu aparență de profunzime. Ci dimpotrivă se fixează asupra unei vârste ce implică o linie de stabilitate, și în definitiv, o împlinire, fără sensurile creșterii sau ale degradării: eroul nu se schimbă. (…) este mica eternitate a omului clasic, la origine – extrapolare a nemuririi zeiești. (zeii n-au vârstă) (E. Papu)

 

Calitatea caracteristică a clasicului este Frumusețea. (Gertrude Stein)

 

Omul clasic construiește după prototipi rituali. Toate activitățile profane, inclusiv arta și literatura imită modelul divin, transcendent. Procedeul în timp își pierde semnificațiile mitice, se desacralizează. Concepția și tehnica de execuție rămân însă în esență aceleași. (Adrian Marino)

 

Umanitatea se reduce la specimene generale, rezumate de fapt, într-un prototip unic : homo universalis sau generalis, omul abstract, universal, arhetip – model concentrat chiar dacă particularizat, al esenței caracterului uman. (Adrian Marino)

 

Omul clasic își domină voința fixând-o în centrul rațiunii. (Adrian Marino – Foret 1749)

 

 

 

Bonus: