Cultura și filosofia indiană : Chāndogya Upanișad

Posted on January 2, 2014 by

0


(Fiindcă filosofia și cultura indiană vor ocupa mereu locuri de onoare undeva în mintea/inima mea, vă propun aceste două citate pe care le-am revăzut astăzi.)

„Și după ce, la vârsta de 24 de ani, învățase pe dinafară toate Vedele, el se întoarse acasă, mândru, îngâmfat și socotindu-se învățat. Atunci tatăl său îi grăi: « Fiul meu, de vreme ce ești atât de mândru și de îngâmfat și te socoți om învățat, spune-mi, ai întrebat și de învățătura aceea, prin care ceea ce nu s-a auzit se aude, ceea ce nu s-a gândit se gândește și ceea ce nu s-a cunoscut se cunoaște?»  – «Venerabile, dar care-i acea învățătură?» – «Întocmai după cum printr-un bulgăre de lut se recunoaște tot ce-i de lut și diversitatea [formelor con]stă numai în cuvânt, e un simplu nume, – realitatea însă e lutul; și după cum într-un obiect de aramă se recunoaște tot ce-i de aramă și diversitatea [formelor con]stă numai în cuvânt, e un simplu nume, – însă realitatea e arama; … tot astfel stă lucrul și cu această învățătură»  – «Venerabilii mei învățători desigur că nu au știut asta; căci, dacă ar fi știut, de ce nu mi-ar fi comunicat-o? De aceea, explică-mi-o tu, venerabile.» – «Bine, dragul meu», zise tatăl.”

„«Numai Ființa a fost la început, și anume ca Unul, fără al Doilea… . Acest Unu a pătruns cu sufletul său (Atman) în toate ființele, și de aceea el este și sufletul din noi. De aceea, când moare un om, el devine din nou ceea ce era la origine; el se unește iarăși cu Ființa din care a purces. După cum albinele, când fac miere, adună sucul din florile cele mai diferite și apoi fac din suc o unitate; – după cum din această unitate sucurile acelea nu mai păstrează vreo deosebire, astfel încât să se poată spune cărei flori îi aparține fiecare; – tot așa și toate creaturile, când s-au contopit cu Ființa, nu mai au conștiința că s-au contopit cu ea. Orice ar fi ele aici, pe pământ, ele devin Ființa. Această substanță subtilă constituie Ființa întregii lumi; acesta-i adevărul, acesta-i Sufletul Universal, acesta ești tu.» – «Venerabile, învață-mă mai departe.» – «Bine, dragul meu… Adă-mi un fruct din smochinul acela.» – «Iată-l.» – «Desfă-l.» – «L-am desfăcut.» – «Ce vezi în el?» – «Semințe mici de tot» – «Despică una dintre ele.» – «E despicată.» – «Ce vezi înăuntru?» – «Nimic.» – Atunci el îi zise: «Dragul meu, substanța aceasta subtilă de tot, pe care n-o poți vedea, este aceea datorită căreia se află aici acest smochin uriaș. Această substanță subtilă alcătuiește ființa Universului; acesta-i adevărul, acesta-i Sufletul Universal, acesta ești tu.» – «Venerabile, mai învață-mă încă.» – «Bine dragul meu. Pune această bucată de sare în apă și vino mâine dimineață din nou la mine.» Acela făcu așa. Atunci tatăl îi zise: «Adă-mi sarea pe care ai pus-o în ajun în apă.» Acela întinse mâna dar n-o găsi; era ca și cum ar fi dispărut. Atunci tatăl grăi către el: «Într-adevăr, dragul meu, și aici în corpul tău, tu nu observi Ființa, și totuși, ea-i acolo. Și această substanță subtilă este aceea care alcătuiește ființa întregii lumi; acesta-i adevărul, acesta-i Sufletul Universal, acesta ești tu.»” (pag. 36-37)

Aum Symbol(Sus: simbolul pentru Aum/Om)

 
Bonus:
Gāyatrī este o scurtă rugăciune către soare și este cel mai sfânt dintre toate textele vedice. Deși nu este întotdeauna înțeleasă, rugăciunea aceasta este spusă și azi, în fiecare zi, de orice brahman, în toată India. Iat-o: «Să medităm asupra strălucirii supreme a divinului Însuflețitor; să dea imbold gândurilor noastre»
Această rugăciune se spune dimineața și seara de mai multe ori. Din cele mai vechi timpuri ea a fost obiectul unei venerații adânci din partea indienilor.” (pag. 30)

Citate preluate din cartea Cultură și filosofie indiană în texte și studii (I) – traduceri din limba sanscrită de Theofil Simenschy, note de Cicerone Poghirc. (Editura științifică și enciclopedică – București, 1978)