Demostene Botez despre „Viața Romînească” ǀ Manuscriptum

Posted on January 25, 2014 by

0


„Viața Romînească” era nu o redacție și un cenaclu literar în sensul acesta cvasi-didactic, ci un salon literar, i-aș spune, un salon cu un causeur strălucit, extraordinar, Garabet Ibrăileanu – care era matca, cum este la albine, regina, matca roiului de scriitori din Iași. În ce sens? Venea la redacție cineva, știa că Ibrăileanu vine pe la vreo patru, patru și cinci la redacție, și atuncea venea și deschidea ușa: dacă Ibrăileanu era acolo, rămânea și începea o discuție care era în afara problemelor revistei, o discuție culturală – ultima carte apărută, vreun autor la modă, în genere, atunci era la modă Anatole France, și el era acel ce constituia calul de bătaie al marilor discuții. Dar dacă nu era Ibrăileanu, acel care venise, pleca. Dacă el nu era acolo, nu exista nimic care să-nchege acel colectiv de oameni de cultură.
Acest obicei, dusese la un fel de glumă a lui moș Niculai. Moșu Niculai era portarul, adică ușierul redacției „Vieții Romînești” . Era un om foarte arătos, cu o bărbiță, așa, în două, scurtă, căruntă, scund, foarte respectuos și care băgase el de seamă lucrul acesta, că dacă nu e Ibrăileanu, nu rămâne nimeni. Băgând de seamă și scriitorii au început la un moment dat să scrie pe pereți. Dacă venea Topîrceanu făcea o strofă în care arăta că el a fost, dar că Ibrăileanu nu este. Dacă venea Păstorel Teodoreanu îi răspundea lui Topîrceanu. Așa că, la un moment dat, toți pereții „Vieții Romînești”  erau plini de strofe făcute de poeții care în loc să ție ceea ce se cheamă un cenaclu redacțional și să facă o treabă de redacție a unei reviste, făceau versurile acestea ocazionale: «Moș Niculai, e cineva la redacție? » «A, nu, e vreo doi poeți, d-ăia de scrie pe pereți». 

Demostene Botez despre redacția Vieții Românești în revista Manuscriptum din 1972, numărul 4

revista-manuscriptum---numarul-4-din-1972-7677591

Posted in: ART, Literatură