David Foster Wallace / “god’s open wound”

Posted on January 30, 2014 by

0


dfw1

And yet (fact): Hands lack the anatomical mass required to support the weight of an adult human. Both Roman legal texts and modern examinations of a first-century skeleton confirm that classical crucifixion required nails to be driven through the subject’s wrists, not his hands. Hence the, quote, “necessarily simultaneous truth and falsity of the stigmata” that the existential theologist E. M. Cioran explicates in his 1937 “Lacrimi si Sfinti,” the same monograph in which he refers to the human heart as “God’s open wound.” (from Backbone)

 

Puțină muncă de arhivare/arhivă (memoria mea…) cu un cuvânt înainte, exaltat, desigur.

A-l asculta pe David Foster Wallace e uneori aproape dureros, nu contează dacă citește proză sau vorbește despre Kafka sau ține un discurs. Iar în cazul interviurilor se întâmplă ceva mai special, aproape că simți cum gândește, nu e vorba că îi vezi proverbialele rotițe învârtindu-i-se în creieraș, pur și simplu simți cum gândește. Și întreaga fizionomie e în acord cu ceea ce spune și simte în acel moment. Lucrul ăsta e foarte special – obligă la înțelegere, la apropiere peste cuvinte sau la empatie (deși m-am săturat de cuvântul ăsta), sau așa mi se pare mie. E vorba de a nu face o muncă voluntară din a apărea cumva, de a-ți ascunde bâlbele (pe care le spune cu voce tare deși el e singurul din încăpere care s-a prins), de a fi sincer și acolo și rațional sau lucid PÂNĂ la capăt, cu toată lumea. Apoi am mai observat că în ceea ce scrie pornește mereu de la ceva ce a înțeles deja, chiar spune într-un interviu că literatura e mai utilă în sensul ăsta, a spune un adevăr pur și simplu îl face să sune stupid, îl reduce, îi reduce importanța. E de asemenea singurul scriitor pe care l-am auzit vreodată recunoscând (sincer și printr-o grimasă de om vag stânjenit) că e de părere că literatura și chestiunea asta de-a cuvintele este, ține de magie. La fel spune și că inconștientul, crede el, e doar un cuvânt mai prețios pentru suflet. În ceea ce am citit/ascultat eu mereu am observat doar subiecte care vorbesc despre el. Prozele lui sunt dureroase, duce totul până la ultimele consecințe iar umorul e doar o parte a tragicului brutal (deși cuvântul brutal parcă nu merge, vorbind despre DFW). La lecturi oamenii din public râdeau mult deși tot ceea ce era citit era, în ansamblu ceva groaznic, o viziune jucăușă doar la suprafață a grotescului trăiturii… Am mai observat că e un om cu o reală vocație de profesor, dascăl, dacă vreți, drept dovadă chiar dacă nu mai e, încă predă, vorbește, eu învăț multe de la el. Cred sincer că în fiecare personaj pe care l-a creat a pornit de la el însuși conștient (pare genul acela de scriitor care dacă ar putea ar dezasambla literatura pentru a înțelege din ce/cum este făcută și cum funcționează), literatura lui e atât de personală încât cred că de aceea ajunge să doară. Iar în ce am apucat să citesc din Infinite Jest ceva mi se pare cu adevărat remarcabil: impresia că autorl pur și simplu se delectează scriind, scrie dintr-o plăcere/bucurie și cu o fascinație atât de mare încât e observabilă/perceptibilă. Unele pasaje, pe lângă faptul că sunt impecabile și impecabil scrise, sunt atât de perfecte încât ar putea exista singure, de exemplu într-un volum de scurte pasaje, fiecare de câte o singură pagină. Mai e și fascinația pentru limbaj, pe care sunt sigură că l-a întors și studiat pe toate părțile, așa cum o face, acolo în direct în Infinite Jest – din punctul acesta de vedere romanul ar putea fi și un fel de studiu aplicat… Sper că n-am spus prea multe platitudini entuziaste totuși, cred că am mai observat și alte lucruri pe care le-am uitat. Voi reveni la DFW.

“The so-called ‘psychotically depressed’ person who tries to kill herself doesn’t do so out of quote ‘hopelessness’ or any abstract conviction that life’s assets and debits do not square. And surely not because death seems suddenly appealing. The person in whom Its invisible agony reaches a certain unendurable level will kill herself the same way a trapped person will eventually jump from the window of a burning high-rise. Make no mistake about people who leap from burning windows. Their terror of falling from a great height is still just as great as it would be for you or me standing speculatively at the same window just checking out the view; i.e. the fear of falling remains a constant. The variable here is the other terror, the fire’s flames: when the flames get close enough, falling to death becomes the slightly less terrible of two terrors. It’s not desiring the fall; it’s terror of the flames. And yet nobody down on the sidewalk, looking up and yelling ‘Don’t!’ and ‘Hang on!’, can understand the jump. Not really. You’d have to have personally been trapped and felt flames to really understand a terror way beyond falling.” (sursa)

Deocamdată ce-am adunat:

http://www.dfwaudioproject.org/    David Foster Wallace audio project, cred că e cam tot.  (!!!)

 

Infinite Jest, read online: http://www.onread.com/fbreader/1414495/

http://infinitejest.wallacewiki.com/david-foster-wallace/index.php?title=Main_Page   – everything you need before and when reading Infinite Jest.

+

http://kottke.org/09/07/how-to-read-infinite-jest  – very good article on HOW to read it

Articole, eseuri, și multe altele: http://www.theawl.com/2012/02/46-things-to-read-and-see-for-david-foster-wallaces-50th-birthday

http://www.youtube.com/watch?v=8CrOL-ydFMI   – Commencement Speech to Kenyon College class of 2005 written by David Foster Wallace

http://www.youtube.com/watch?v=4UQDKEHSeWQ David Foster Wallace reads “Suicide as a Sort of Present”,  from Brief Interviews with Hideous Men.

http://www.youtube.com/watch?v=SzEO0qFFzwI – Remarks on Kafka

http://www.youtube.com/watch?v=mLPStHVi0SI – Charlie Rose interviewed the late David Foster Wallace, a contemporary American author, on March 27, 1997.

http://www.youtube.com/watch?v=pqJZB7Hg5mEDavid Foster Wallace reading short pieces of fiction, all of which (excluding Incarnations Of Burned Children which appeared in Oblivion) appeared in The Pale King in some form.

http://www.youtube.com/watch?v=FkxUY0kxH80 – This is the full interview David Foster Wallace gave to the German television station, ZDF, in 2003.

    This is not working out. It strikes me that exit signs would look to a native speaker of Latin like red-lit signs that say HE leaves. I would yield to the urge to bolt for the door ahead of them if I could know that bolting for the door is what the men in this room would see. (Infinite Jest)