Bukowski – între mimesis și catharsis

Posted on February 6, 2014 by

0


bukowski-1Ori de câte ori am vorbit cuiva despre Marele Buk, am auzit numai tâmpenii. Că a scris doar beat, că în afară de sex n-a scris nimic altceva,  că femeile au fost sursa nenorocirilor lui. Bine, și atunci cum explici că a rămas în istoria literaturii americane ? E ușor să scrii despre sex, femei, mizerie, depresie și alți demoni.  Însă când o faci cu un talent aparte care te scoate din nișa aia de rahat în care te scalzi, te poți numi cel puțin norocos. Marele nenoroc, în ceea ce-l privește pe Buk, e că a devenit cunoscut aproape de bătrânețe, când nu mai avea nimic de pierdut; îi era indiferent dacă cineva se  îndură să-i publice vreo povestire sau vreun roman. De asemenea, așa cum el însuși a confirmat-o, John Fante l-a inspirat în chip deosebit.

E mai mult decât evident că Henry Chinaski (alter ego-ul lui Buk) e de fapt copia defectă a lui Arturo Bandini (alter ego-ul lui Fante). Putem vorbi aici despre o imitație ? Imitația are rolul de a îmbunătăți o operă, trecând peste faza incipientă în care scriitorul X imită scriitorul Y și zici ”dom’ne, ce s-a inspirat ăsta din ălălalt !”.  Conceptul de mimesis a fost adus în discuție mai întâi de Platon: ” arta reprezintă o copie a lumii reale acesta fiind la rândul ei o copie a lumii ideilor ”.  A avea talent înseamnă să-ți depășești maestrul și să-ți construiești propria fundație, să înlături eventualul mimetism și să trasezi noi direcții.  Buk l-a cunoscut pe Fante târziu, în perioada în care, din cauza diabetului, urma să-și piardă picioarele și vederea. Ultimul roman al lui Fante, ”Vise de pe Bunker Hill” a fost dictat soției, cu puțin timp înainte de a muri. Dacă Chinaski pare un fel de bad boy al unei Americi pudibonde și ipocrite, Bandini reprezintă the good boy, cel care se hrănește cu propriile visuri și care ajunge să-și depășească limitele. Buk s-a complăcut în propriul nămol, pe când Fante, tentat de asemenea s-o ia pe cărări rătăcite-n pădure, și-a urmat țelul și stilul, fiind considerat de criticii americani ”Ernest Hemingway, varianta italiană a Americii”.  Buk avea să moară din pricina leucemiei și într-un fel, și a singurătății excesive, a băutului whiskey cu apă de la robinet, a scandalurilor repetate cu femeile care îi treceau prin pat.  Dacă există ceva ce l-a salvat pe Buk, a fost catharsis-ul. În condițiile în care ai talent și te apuci să-ți verși nervii în scris, e posibil să te poți vindeca mai iute decât ți-ai propus. Sigur, catharsis-ul lui Buk poate fi considerat pe alocuri porno, scârbos, denigrant, misogin, sarcastic, etc., dar în mare parte transmite mesaje peste mesaje celor care rezonează cu rândurile sale.

how-in-the-hell-bukowski-quote

Concluzie: Poți face literatură dacă te scremi, poți face orice dacă te scremi, indiferent că apelezi la artificii creative sau nu.

sursa foto 1

sursa foto 2