Collage # 6: I feel infinite, keep calm and be psychos together etc.

Posted on February 26, 2014 by

0


One of those moments…

Colajul de azi trebuie explicat.

Totul a început de la filmul This is 40 (2012), o comedie draguță regizată de Judd Apatow.

Din el am rămas cu ideea că într-o zi vom clipi și ne vom trezi la 90 de ani, deci hai să nu clipim, să nu clipești, nu te mișca! Plus interpretarea superbă și ca nuca-n perete în film a Melissei McCarthy :

Apoi am încercat să mă uit la The perks of being a wallflower (2012, Stephen Chbosky) și totul a mers perfect până un personaj a zis: ”Welcome to the island of misfit toys” /pauză/ ocazie cu și anume care mi-am amintit referințele lui Igby la aceeași insulă, și dă-i și caută. N-am găsit nimic. Există o carte care se numește așa dar nimeni nu vrea să vorbească despre ea pe net. Total inadecvat. Niciun quote amărât, nicio explicație, nimic domn’e. Decât un serial ciudățel despre care nu vreau să știu nimic. Chinuitor.

+

Un anume CPA spune pe un forum că, și citează Wikipedia – The “Island of Misfit Toys” […] is an island sanctuary where defective and unwanted toys are sent.

(depresiv, ATÂT? Pentru o expresie așa frumoasă?) În fine.

Apoi mă mai uit puțin la film și Charlie e întrebat dacă se simte bine, apoi spune cu o moacă de om care tocmai și-a revenit după o ”brownie”:

(apropos, pe mine chestiile astea care se numesc gif-uri mă amețesc într-un hal…)

inf

And then there was…

largekeep-calm-and-lets-go-be-psychos-together-1

Și deși înțeleg că e aiurea să te uiți la un film al lui Godard într-o zi iar în următoarea la aceste două filme… stuff fit.

And then there was…

p

Și tocmai când v-ați dat seama că nu e nimic serios în post-ul ăsta, vă propun un poem pe care îl știu de la un om fain:

We wear the mask

by Paul Laurence Dunbar (1872-1906)

We wear the mask that grins and lies,
It hides our cheeks and shades our eyes,-
This debt we pay to human guile;
With torn and bleeding hearts we smile,
And mouth with myriad subtleties.

Why should the world be overwise,
In counting all our tears and sighs?
Nay, let them only see us, while
We wear the mask.

We smile, but, O great Christ, our cries
To thee from tortured souls arise.
We sing, but oh the clay is vile
Beneath our feet, and long the mile;
But let the world dream otherwise,
We wear the mask!