Tsukuru Tazaki cel fără de culoare și anii săi de pelerinaj / Haruki Murakami

Posted on April 12, 2014 by

0


Mă, ție nu ți se pare paradoxal? Că pe parcursul vieții ne descoperim puțin câte puțin, dar pe măsură ce ne descoperim ne pierdem pe noi înșine? (pag. 149)

 

 
Să-ți povestesc ce fac întotdeauna la începutul seminariilor pentru tinerii angajați. Mă uit prin sală, aleg unul dintre cursanți și-l pun să se ridice în picioare. Apoi îi zic așa: „Uite, am o veste proastă și una bună. Mai întâi vestea proastă. O să îți smulg cu cleștele unghiile de la mâini sau de la picioare. E nasol, dar e un lucru gata hotărât și nu poți schimba nimic.” După asta scot din servietă o pereche de clești, imensă și înfricoșătoare, pe care o arăt tuturor. Încet, fără grabă. Apoi continui: „Urmează vestea bună, și anume că ești liber să alegi dacă vrei să-ți smulg unghiile de la mâini sau pe cele de la picioare. Ia spune, ce preferi? Vreau să-mi dai un răspuns în zece secunde. Dacă nu ești în stare să te hotărăști, ți le smulg și pe unele, și pe celelalte.” Cu cleștii în mână, încep să număr. În cele mai multe cazuri, după vreo opt secunde tipul spune că s-a hotărât la picioare. „Bun, deci o să-ți spulg acum unghiile de la picioare. Dar înainte de asta, spune-mi te rog de ce ai ales picioarele și nu mâinile?” Îl întreb eu. „Nu știu”, mi se răspunde, „Probabil că doare la fel de tare și la mâini, și la picioare, dar dacă tot trebuie să aleg ceva, pur și simplu am ales picioarele.” În momentul ăla încep să aplaud călduros și îi spun „Welcome to the real life, bun venit în viața reală.” (pag. 149-150)

Citate din romanul  „Tsukuru Tazaki cel fără de culoare și anii săi de pelerinaj”, scris de Haruki Murakami, publicat la Polirom (2013), tradus de Florin Oprina.

ts