Mihail Vakulovski / Riduri

Posted on May 13, 2014 by

1


vasilievici spune:
nu mai am nevoie de ziua de mâine
ai zis
mîine să cadă-n genunchi la picioarele mele și
să-și ceară iertare cu limbă de moarte
iar trecutul meu să devină chiar acum viitorul meu
ai zis
ziua de mîine are ochelari cu gratii
și te înjură de morții mă-tii
zici
copiii mei…
zici
această lume nu va primi niciodată copiii mei ca ofrandă
copiii mei nu se vor sinucide
tălpile lor nu vor fi gîdilate niciodată
de moarte
sub ele nu se va legăna niciodată
Planeta Pămînt
mă uit în ochii albi ai zilei de mâine
și-o fut în gură
pînă la moarte (p.50)

 

LASLAU GRUN spune:
Șocul pe care nu pot să-l uit ține de un caz din vara lui 1943,
cînd am fost dat afară din ștrandul – un ștrand foarte frumos – din
Reghin,
orașul în care m-am născut.
Într-o zi de duminică, erau și cîțiva Hitler-ugen acolo,
ne-au scos afară din ștrand, eram mulți,
erau destul de mulți evrei în Reghin,
ne-au scos afară fiindcă,
ne-au spus,
este inadmisibil să se scalde în același bazin arienii cu evreii,
ne-au spus.
După aceea un alt șoc am primit cînd m-am dus la medicul școlii.
Trebuia să-mi dea scutire de la educație fizică,
pentru că-mi fuseseră scoase amigdalele.
Avea un cabinet medical în oraș și pe ușa cabinetului era scris
Nu consult cîini și evrei.
Astea sunt niște lucruri care au intrat mult în sufletul meu
și au rămas pînă astăzi, mi le amintesc mereu.
Dar astea erau numai niște preludii pentru ceea ce a urmat.

În 1944, în martie, partea Ardealului care era ocupată de unguri
a fost ocupată și de nemți și la sfîrșitul lui aprilie, într-o zi,
s-a bătut toba.
Era un oraș mic și așa se aducea la cunoștință populației
despre o lege sau o hotărîre a primăriei,
s-a bătut toba și s-a spus că a doua zi dimineața
toți evreii să fie în fața casei lor.
Deja de demult, de doi ani,
purtau steaua galbenă,
puteam să ieșim în stradă doar dacă purtam
steaua galbenă pe haine – sau pe palton, sau pe cămașă.

Ne întrețineam din ceea ce am adus de acasă, mîncare nu s-a făcut în
ghetou,
s-a luat mîncare de acasă și cel mai groaznic era faptul că
s-a înființat o cameră de tortură
pentru cei care – s-au gîndit ei – s-ar putea să fi ascuns bijuterii.
Noi nu eram bogați, dar tata a avut un serviciu foarte bun
și avea un salariu bun
și deci s-a presupus că și noi am ascuns obiecte valoroase.
Și – pe tema asta – și tata și mama au fost duși la camera de tortură
și au fost torturați, bătuți în tălpi.
Mama, săraca, după două ședințe de tortură a albit complet
și n-a mai putut încălța nici un pantof,
așa de tare i s-au umflat picioarele.
Această situație a fost fatală mai târziu
pentru ea, pentru că, deși avea doar 45 de ani,
cu părul alb și cu picioarele umflate
a fost considerată de către naziști bătrînă și inaptă de muncă
și chiar în prima zi de lagăr a fost trimisă direct la camera de gazare. (p.44)

 

***
bei o cafea și scrii o poezie
a zis poetul Daniel Pișcu
și după o poezie vin altele a zis Pișcu
nu mai scrisesem de jumătate de an a zis Pișcu
și noaptea trecută am băut o cafea și am scris a zis Pișcu
nu mai beau cafea din aia a zis Pișcu
cafeaua aia mă deprimă a zis (p.17)

 

+ Bonus:
exist.
insist.
asist.
rezist.
(p.56)

Din interesanta carte a lui Mihail Vakulovski, Riduri, publicată la casa de pariuri literare în 2013.