Cimitirul Bellu / Și ieri va fi o zi

Posted on August 24, 2014 by

0


DSC02650Legenda familiei Poroianu și istoria monumentului de la Cimitirul Bellu (foto sus), realizat de Raffaelo Romanelli (1856-1928):

La sfarsitul veacului al XIX-lea, Constantin Poroineanu, fiul unui mosier renumit din tinuturile Olteniei, pleaca sa studieze la Paris, dupa cum o cerea rigoarea timpului. Desi student eminent, tanarul Poroineanu nu se poate tine departe de viata boema a orasului de pe Sena, nonconformista si de un farmec aparte. Aici, la o serata intre studenti, intalneste o frumoasa frantuzoaica, cu care traieste o aventura pasionala. Fata ramane insarcinata, iar Constantin cere acordul tatalui de a se casatori, dupa cum ii dicta constiinta. Batranul Poroineanu, extrem de revoltat de comportamentul fiului sau, ii adreseaza in mod impetuos “rugamintea” sa se intoarca grabnic in tara, amenintandu-l cu dezmostenirea, in caz de nesupunere. Astfel, proaspatul absolvent de facultate paraseste Parisul, cu inima franta si dezamagit.

Anii trec, Constantin Poroineanu devine la randul sau unul dintre cei mai mari proprietari rurali, detinand domenii importante in Dambovita, Ilfov si Romanati. Asemeni lui, unul dintre fiii sai pleaca la studii in orasul in care, cu 20 de ani in urma, Constantin traise cele mai frumoase clipe ale tineretii. Printr-o coincidenta ciudata a vietii, la fel ca si tatal sau, fiul mosierului Poroineanu intalneste la Paris o studenta de care se indragosteste nebuneste. Spre deosebire de tatal sau, tanarul Poroineanu o ia in casatorie pe aceasta, in secret, fara sa ceara binecuvantarea parintilor. Dupa cateva saptamani, se intoarce in tara, pentru a-si prezenta familiei mireasa. Constantin Poroineanu se impaca relativ usor cu aceasta idee, dar in scurt timp, punand cap la cap mai multe informatii, realizeaza ingrozit ca sotia fiului sau este fiica lui, rodul pasiunii traite la Paris in tineretea sa. Tinerii casatoriti sunt, prin urmare, sora si frate! Disperarea, durerea si revolta ii determina pe cei doi indragostiti sa-si puna capat zilelor. Constantin Poroineanu lasa toata averea sa primariei orasului Caracal. A doua zi dupa semnarea testamentului, se sinucide.
Povestea tragica a dragostei si a sfarsitului cumplit este intruchipata atat de expresiv in monumentul din Bellu, incat ai zice ca piatra e vie. Realizat de artistul italian Raffaello Romanelli, acest simbol al iubirii blestemate, care inspaimanta si induioseaza, infrunta veacurile.

6

 

Se pare că există un om care și-a făcut un scop al vieții din a afla și documenta istoriile și legendele monumentelor și personajelor Cimitirului Bellu. Se numește Paul Filip și este autorul monografiei Bellu 2000″, carte pe care e musai să pun mâna și să revin cu detalii. Puteți citi aici o istorie a cimitirului scrisă de el.

 

DSC02698DSC026595

Despre monografie, câteva informații aici.

2

DSC02667

3(Sus este un înger fără o aripă pe care se așezase un fluture, parcă pentru o ședință foto, odihnă la soare pe înger…)

DSC026891În Bellu totul e liniștit și sufocant, mulți copaci, în fiecare anotimp totul se schimbă, plantele care se cațără pe îngeri și statui arată mereu altfel. Aici am găsit o catedrală mică în paragină pe care o tot vizitez de fiecare dată când merg acolo. Problema e că e foarte greu de găsit chiar și după ce ai găsit-o deja de vreo 3 ori.

Tot aici am dat de un preot, expert în Eminescu despre care am și discutat puțin, care de atunci în fiecare an la comemorarea marelui M.E. îmi trimite câte un mesaj să mă invite și pe mine.

DSC02648~ ȘI IERI VA FI O ZI ~

(inscripție pe un monument)