Andrei Dósa / „ascultați băi ospătarii buni se duc în rai”

Posted on September 20, 2014 by

2


Am citit American Experience (Cartea Românească, 2013) a lui Andrei Dósa de vreo 2-3 ori la rând în lungile mele călătorii subterane cu metroul, asezonat cu Amintirile despre Caragiale – de Ștefan Cazimir,  (Caragiale exilat la Berlin, spunea, din cauza prostiei) (Humanitas, 2013). Combinația asta mi-o mers drept la suflet.

Vă propun un haos:

(Dacă nu înțelegeți nimic – sau mai ales dacă înțelegeți – cumpărați cartea…)

lumină grena
ghemuit lângă mașina de spălat vase
râcâiam resturile prăjiturilor din tăvi
saliva mea era un fel de pre-wash liquid pentru vase
pantalonii îmi alunecau
fesele luminau bucătăria dulapurile de inox (p.7)
&
ascultați băi ospătarii buni se duc în rai
îngerii se așază la mesele lor
și e lege frățică bacșiș minim 150 parai (p.11)
&
stăm toți în living
ascultăm știrile la un post de radio
românesc
așa cum bunicii noștri
ascultau veștile de pe front (p.12)
&
frâna
liniștea
mirosul de catran și plastic încins îmi îngheață sângele-n vine
mintea găsește antidotul
sigilat într-o țiplă (…)
ei îmi strigă dintr-o altă încăpere a lumii
să mă șterg cu frunze de iederă (p.13)
&
au asimilat atât de bine ritmul muncii
încât trupurile lor neștiutoare
își pierd echilibrul uită să meargă
se destramă sunt pierduți (16)
&
încerc să-i prind privirea
printre rafturile de inox

amețesc și de la atât
sunt rupt nebărbierit
(…)
mă ține strâns
la piept
simt că îmi pune oasele la loc (18)
&
aici se fac corecții zilnice
ca totul la tine să ți se pară perfect
aici se reglează tonul vocii
coordonatele următorului pas
aici cânți che sera sera (19)
&
mestecă mestecă înghite
mestecă mestecă înghite
dinți la fel burți japonezi europeni americani
văd un om care lovește două pietre una de alta (23)
&
sunt atâtea lacuri cu insule în mijloc
mașini cu portiera deschisă și biciclete presărate pe alei
pentru că au libertatea să se lase cuprinși de dorința
de a se arunca în apă din senin (28)
&
așezat într-unul din scaunele de căpitan pe o navă interstelară, am fost rotit cu spatele la oglinzi și întrebat. știam cum se spune fără perciuni, dar nu știam pierdut. (37)
&
un om de pe wall street
stă întins pe o bancă
mâinile împreunate
pe piept
îmi vine să-i slăbesc
nodul cravatei (41)
&
să lucrez o vreme aici ca portar
noaptea aș visa
neoane cu semnul exit (43)
&
to jfk please (56)

(în România dacă mergi într-o librărie și întrebi unde e poezia se uită ăia la tine ori ca la un miracol ori ca la un om tare suspect, încercați!)

to jfk please

bonus from twitter:

1

twit

+ 2

Kurt, easily amused

kurt