and once again / Tadeusz Rozewicz

Posted on July 10, 2015 by

0


ivan© foto: Ivan Pavlukhin

și încă o dată

de Tadeusz Rozewicz 

a trecut demult
cel mai bine ar fi să înnebunim
(Tadeusz Konwicki, Afterglows)

și încă o dată
trecutul începe

cel mai bine ar fi să înnebunim
ai dreptate Tadzio
dar generația noastră nu înnebunește
ochii noștri rămân deschiși
până la sfârșit

nu avem nevoie să fim legați la ochi
nu avem ce face cu paradisurile
credințelor sectelor religiilor

cu spatele rupt
ne târâm mai departe

da Tadzio la sfârșit
trebuie să retrăim totul
de la început
știi la fel de bine ca mine
câteodată șoptim
toți oamenii vor fi frați
în labirintul vieții
întâlnim
fețele distorsionate ale prietenilor
dușmanilor
fără nume

mă auzi
îți voi spune o imagine din trecut
fug iar
de o fantomă care
înfășurată într-o haină de cer
stă într-o pășune verde
și îmi vorbește într-o limbă necunoscută
sunt domnul dumnezeul tău
care te-a condus afară din casa sclaviei

totul de la început

încă o dată domnul Turski
profesorul meu de canto
mă privește cu frumoșii
dulcii ochi
ai lui Omar Sharif

iar eu cânt
mărul a înflorit (…)
mere roșii a purtat…
știu că nu mă sincronizez
dar domnul Turski mi-a zâmbit
din 1930
și iau 10
domnul Turski într-un nor
straniu flagrant
exotic și misterios
pentru o școală generală
într-un oraș de provincie
între Czstochowa și Piotrków Trybunalski
zâmbește
și își duce zâmbetul
în mormânt

când se va termina cu adevărat
trecutul

Din Szara Strefa [Gray Zone], Wydawnictwo Dolnoílskie, 2002

Original poem:

”and once again”

by Tadeusz Rozewicz 

“It’s past and gone […]
Best would be to go mad.”
(Tadeusz Konwicki, Afterglows)
And once again
the past begins
best would be to go mad
you’re right Tadzio
but our generation doesn’t go mad
our eyes stay open
to the very end
we don’t need to be blindfolded
we have no use for the paradises
of faiths sects religions
with broken backs
we crawl on
yes Tadzio at the end
we have to relive everything
from the beginning
you know that as well as I
at times we whisper
all people will be brothers
in life’s labyrinth
we encounter
distorted faces of friends
enemies
nameless
you hear me
I’ll tell you an image from the past
again I’m running away
from a specter who
wrapped in a gaberdine of sky
stands in a green meadow
and speaks to me in an unknown language
I am the lord thy god
who led thee out of the house of bondage
everything starts from the beginning
once again Mr. Turski
my singing teacher
looks at me with the handsome
sweet eyes
of Omar Sharif
and I sing
the apple tree has blossomed (…)
red apples did it bear …
I know I’m out of tune
but Mr. Turski has been smiling
at me since 1930
and I get an A
Mr. Turski in a fragrant
strange cloud
exotic and mysterious
for an elementary school
in a provincial town
between Czstochowa and Piotrków Trybunalski
smiles
and takes his mystery
to the grave
when will the past
finally end
From: Szara Strefa [Gray Zone], Wydawnictwo Dolnoílskie, 2002

Source:  http://wordswithoutborders.org/article/and-once-again#ixzz3fWRGOrnV
More about the writer: http://quarterlyconversation.com/new-poems-by-tadeusz-rozewicz-review