Alden Van Buskirk / ”My tenderness goes to the movies…”

Posted on August 5, 2015 by

0


This poem is taken from the book Lamia, you can read it all here.

aldenalden 2

When he died alone in a San Francisco hospital on December 11, 1961, Alden Van Buskirk, or “Van,” as he was known to most of his friends, was only 23 years old and had yet to publish a poem in anything other than a student periodical. Even today, Van’s published literary remains have a picturesque randomness worthy of a character in a Borges story.(MORE HERE)

Traducere în română:

Oakland 1961

în alt univers mental ale cărui
asocieri orbitează în afara teoriei
infinitului în timp ce corpuri
se descompun în camere mobilate în Oakland
se ofilesc în lanurile de porumb din Nebraska –
În New York
ultima oră sfârșită
am terminat de regulat ultima
femeie gata să-și întindă rufele,
sărutând nasul ultimului bebeluș chinez.
Tandrețea mea se duce la film
în Los Angeles și e blocată în spatele unui
scaun de catifea, guma cea dulce
a tandreții mele
întărindu-se acolo cu
ambalajul de bomboane al nostalgiei,
popcornul milei…
ultimul fapt divers mergând invers
reface ultima casă arsă
și oamenii așezați ca popice la geamuri:
văd zece filme cu gangsteri pe zi, masturbându-mă
în liniște din cauza rochiilor de la 1920 & mânânc
kilogramele de popcorn ale Statului.
Apoi îmi dansez propria umbră pe ecran &
mă furișez pentru o ultimă privire.

În orice oraș același lucru, e un fel de science
fiction – eu sunt
acolo printre inerți? cadavre la costum
umflate plutesc acum înapoi în mare,
eu purtat în maree, nu
încă pot visa soarele, ochiul
indiferent al soarelui, cutremure de cristal,
munți de genunchi ai
vechilor zei urlând tunet, acesta nu este
sfârșitul meu, poate peyote dacă aș putea
găsi, peyote pentru lume
să omoare mintea dar mintea a
încălecat spiritul și acoperă toată
America în ciment, o autostradă uriașă
mergând oriunde în afară de mare.

Spuma mării se furișează deasupra betonului,
peștii mă iubesc nu sunt pierdut.
Marea întrece pământul și cu blândețe
metodic atinge cu degetele ude ultima
cenușă caldă.