Jesús Sepúlveda / Toba

Posted on October 13, 2015 by

0


pilivPhoto: (c) PiLiv TM

Jesús Sepúlveda (Santiago, 1967) este un poet din perioada finală a dictaturii din Chile şi începutul tranziţiei către democraţie (cam aşa încep toate prezentările despre el). A predat limba castelană la UMCE şi este doctor în filosofie, în prezent este profesor de literatură în cadrul Universităţii din Oregon, SUA. A publicat: Lugar de origen (1987); Reinos del príncipe caído (1991), Hotel Marconi (1998) Escrivania (México, 2003). Puteţi citi în spaniolă un interviu cu el la acest link.

plPhoto: (c) PiLiv TM

Poemul l-am găsit aici, pe Círculo de Poesía. Îl voi transcrie în spaniolă şi apoi pun traducerea în română.

EL TAMBOR

Die Blechtrommel

I

Solitario el niño mira tras la ventana

Vaho de boca en húmedo taller

Temblando se sienta en la cama

y entretiene a su sobrina

Juntos oyen venir como sirenas de muerte

los gritos del comedor

II

Cada mañana la mamá dobla la esquina

El papá trabaja al fondo

El taladro o el esmeril me dan nervio

El secador de pelo y la enceradora

Me gusta acurrucarme bajo las frazadas como si fuera invierno

Ahora el padre está enfermo

Hay helicópteros y toque de queda

III

El papá se curó ayer y anteayer

Pensé que estaba muerto

Huele a alcohol y me asusta

IV

Prefiero no salir a la calle

Mi hermana piensa que soy raro

Cada vez que me enfermo

se me hinchan los ojos y el cuerpo

Luego me deshidrato como una calavera

V

No soporto la oscuridad

A la mamá le gusta contar historias

Dice que la abuela regresa y abre los cajones

Con mi hermano nos miramos de reojo

Él es mayor y me manda

Yo leo sus libros y le gano al ajedrez

VI

Me dejaron salir temprano del colegio

Me dolía el estómago y las dipironas no sirvieron

El papá se quiso ahorcar anoche

VII

El doctor me recetó veinte pastillas diarias

Al atardecer escucho las conversaciones de los grandes

Hablan de política y toman vino o té

El verano me enfermé dos veces

Este año me eximieron de gimnasia

Me siento con mi cocaví en el patio del colegio

Siempre me da vergüenza

Pienso en la muerte

Me gusta la vecina y una compañera de curso

Los niños mayores hablan de culear

Voy a moldear una selva con plasticina

Prometo no resfriarme

De Escrivania, Santiago de Querétaro: Ediciones El Hechicero, 2003.

pl2Photo: (c) PiLiv TM

Toba

de Jesús Sepúlveda

I
Singuratic băiatul priveşte la fereastră
Abur de respiraţii în atelierul umed
Tremurând se aşază în pat
şi îşi distrează nepoata
Aud împreună venind ca sirene ale morţii
urletele din sufragerie

II
În fiecare dimineaţă mama dă colţul
Tatăl lucrează în spate
Burghiul sau şmirghelul mă agită
Uscătorul de păr şi aparatul de lustruit podeaua
Îmi place să mă ghemuiesc sub pătură de parcă ar fi iarnă
Acum tatăl este bolnav
Avem elicoptere şi oră de culcare

III
Tatăl s-a vindecat ieri şi alaltăieri
Mă gândeam că a murit
Miroase a alcool şi mă sperie

IV
Prefer să nu ies pe stradă
Sora mea crede că sunt ciudat
De fiecare dată când mă îmbolnăvesc
mi se umflă ochii şi corpul
Apoi mă deshidratez ca un schelet

V
Nu suport întunericul
Mamei îi place să spună poveşti
Zice că bunica învie şi deschide sertarele
Eu şi fratele meu ne privim sceptici
El e mai mare şi îmi dă ordine
Eu îi citesc cărţile şi îl bat la şah

VI
M-au lăsat să plec mai devreme de la şcoală
Mă durea stomacul şi dipironul nu a ajutat
Tatăl a încercat să se spânzure azi-noapte

VII
Doctorul mi-a prescris douăzeci de pastile pe zi
Seara ascult conversaţiile oamenilor mari
Vorbesc despre politică şi beau vin sau ceai
Vara m-am îmbolnăvit de două ori
Anul ăsta mi-au dat scutire pentru orele de sport
Stau în curtea liceului cu mâncarea de acasă
Mereu mi-e ruşine
Mă gândesc la moarte
Îmi place vecina şi o colegă de clasă
Copiii vorbesc despre sex
Merg să modelez o junglă din plastilină
Promit să nu răcesc

jeanPhoto: (c) Jean Michel Basquiat