Mircea Ivănescu ¤¤¤ 13

Posted on October 15, 2015 by

0


ram213
Dar putem să ne amintim şi de acea clipă stearpă
în care, uneori, rămânem nemişcaţi, deodată
însinguraţi, într-o cameră plină de oameni
care se mişcă, vorbesc, se privesc între ei –
despre clipa aceea când e deodată o linişte
a tuturor sunetelor, care nu mai ajung
decât înţelese până la tine – şi este un câmp iernatec
de la oricare din ei, de la oricare din lucruri,
până la noi. Despre clipa aceasta să ne amintim
doar, că vine uneori, şi face goluri fără culoare
în jurul nostru…

pom

Translation:

13

But we can also remember that barren instant
when, sometimes, we remain still, suddenly
alone, in a room full of people
they move, speak, look at each other –
about that instant when suddenly there’s a silence
of all sounds, reaching you
only by understanding it – and there’s a wintery field
from each of them, from each thing,
to us. About this instant let’s only remember
sometimes it arrives, and builds colorless voids
around us…

(Din cartea Mircea Ivănescu Versuri, poemul Lupta dintre îngeri şi nori sau despre trăsnet /13- Humanitas, 2014)

(Translation & photography made by me.)

(În ultima vreme când citesc poezie îmi vine să caut sau să fac imaginea pentru ea, dacă îmi place foarte mult.)

DSC00759(Text: Mircea Ivănescu, translation: ”This fear// I sometimes name with the name of a king’s daughter.”)