Herman Melville / Moby Dick sau Balena Albă

Posted on November 30, 2015 by

0


house1.jpg

(Ahab dies at the end. Sau momentul ăla când abia la 25 te apuci şi tu să citeşti Moby Dick, ba chiar îţi toci răbdarea în bucăţele mici de grăsime de caşalot pentru a o termina, şi la sfârşit intri în şoc şi groază fiindcă Ahab moare. Şi corabia se scufundă. Supravieţuieşte numai cel care are pile la autor, naratorul. Îmi amintesc de un moment când eram foarte captivată de un roman şi apucasem să-i zic maică-mii subiectul şi la sfârşit bag capul pe uşă şi o anunţ în gura mare, întristată dar entuziasmată – Gata, a murit!!! Ea răspunde, speriată: – CINE?! Drept urmare dacă nu citeşti romanele astea mari rămâi în urmă cu evenimentele. Azi am aflat şi eu că Ahab a murit.

Şi apoi mi se pare că întregul subiect al balenelor şi pescuitului lor este pentru Melville ceea ce reprezintă Balena Albă pentru Ahab iar modul de urmărire al celor două scopuri este la fel de încrâncenat în intensitate. Dacă prima parte e drama autorului aflat în imposibilitatea de a epuiza un subiect care îl fascinează, ultima parte a romanului e rezervată dramei personajului principal.)

Iată câteva citate:

Aşteaptă! Până mai e aici Prometeu, am să-i comand un om întreg după un model convenabil. Uite măsurile: înălţimea cincizeci de picioare, când e în ciorapi; pieptul, după tunelul Tamisei; picioarele, cu rădăcini, ca să rămână într-un singur loc; fără inimă, cu frunte de aramă şi cu un creier zdravăn de vreun sfert de acru; stai să văd, am comandat şi ochi cu care să vadă în afară? Nu, dar să-i pună o lucarnă în cap ca să aibă o lumină pe dinăuntru. Hai, ia comanda şi şterge-o! (Ahab, dulgherului, p.511)

 
(…)acum nu mai putea să moară, mărturisea el. Oamenii îl întrebară dacă atunci dacă viaţa ori moartea sunt chestiuni care depind de voinţa ori de bunul lui plac. El răspunse: fără îndoială. Într-un cuvânt, credinţa lui Queequeg era că dacă un om îşi pune în gând să trăiască, boala nu mai poate să-l omoare, decât o balenă sau furtuna sau vreun ucigaş oarecare, violent, nestăpânit şi lipsit de gândire. (p.521)

 
Pierdu ceasuri în şir, sculptând în capac tot felul de figuri şi desene groteşti; părea să copieze într-un fel grosolan o parte din tatuajele încurcate de pe corpul său. Aceste tatuaje erau opera unui profet decedat din insula lui; acela scrisese pe corpul lui Queequeg, cu ajutorul acelor semne hieroglifice, o teorie întreagă despre cer şi pământ, un tratat mistic despre arta de a înţelege adevărul, aşa încât Queequeg era o enigmă de rezolvat, o lucrare minunată într-un singur volum; dar nici chiar el însuşi nu putea s-o citească, deşi inima-i bătea atât de aproape de ea; aceste mistere erau aşadar sortite să putrezească o dată cu pergamentul viu pe care fuseseră scrise şi să rămână nedescifrate până la sfârşit. (p.522)

 
Cei ce se aseamănă se vindecă unii pe alţii, dar pentru scopul meu nu-mi doresc altă sănătate decât boala de care sufăr. (Ahab, p.565)

 
Dacă aş fi vântul, n-aş sufla niciodată într-o lume atât de păcătoasă şi rea. M-aş ascunde pe undeva, în vreo văgăună şi aş rămâne acolo. (Ahab, p.594)

 
Marea posomorâtă se umfla mereu şi se lăsa, ca un piept ce suspină, ca şi cum mareele ei vaste ar fi fost o conştiinţă, ca şi cum sufletul cel mare al lumii s-ar fi căit şi ar fi fost îngrozit de lungile suferinţe şi de păcatele cărora le-a dat viaţă. (p.286)

Citatele sunt luate din cartea Moby Dick sau Balena Albă, scrisă de Herman Melville, în traducerea lui Şerban Andronescu. (Editura Tineretului, 1961)

Ilustraţiile îi aparţin lui Federico Babina.

(c) Federico Babina – illustrations

tati

 

More illustrations here!!!