James Joyce & Kiva Ford : Portret al artistului în tinereţe

Posted on January 29, 2016 by

0


KIVA1

,,Portret al artistului în tinerețe’’, scris de James Joyce, vorbește despre munca pe jumătate inconștientă a unui tânăr, datorată modului ciudat în care s-au format elementele culturale la care a fost expus în interiorul său, deci despre munca acestuia de a se elibera total de orice încearcă să-i pună spiritul într-o cutie mică-mică, iar astfel condamnându-l la un posibil succes social dar şi la o infinită nefericire personală. Această carte este o opțiune definitivă pentru libertate, pentru greșeală, pentru ”păcatul” pe care il poţi înţelege şi depăşi doar trăindu-l, pentru experiență, pentru calea unică şi alegerile subiective la care ar trebui să avem toți dreptul, indiferent de vremuri şi vremi. Iată câteva citate mai jos, pe care am ales să le asezonez cu sculpturile de sticlă (de fapt bijuterii delicate, dintre care cele mai reuşite sunt cele cu detalii anatomice) ale lui Kiva Ford datorită faptului că ambele au ca subiect acea fragilitate delicată care este de fapt un punct al evoluţiei omului. Deci, astăzi despre libertate…

Pe Kiva Ford îl găsiţi aici.

02

Băieţii ziceau că la infirmerie îţi dă să bei nişte alea care put. Dar acum se simţea mai bine. Ar fi plăcut dacă s-ar însănătoşi încetul cu încetul. Ar putea atunci să ceară o carte. Era o carte, la bibliotecă, despre Olanda. Avea în ea nume frumoase, străine, şi poze de oraşe şi de corăbii ciudate. Când te uitai la ele erai fericit. (p.58)

6880532284_9708e6dd46_z

Prin felul său de viaţă monstruos părea să se fi aşezat dincolo de limitele realităţii. Nimic din lumea reală nu-l mişca şi nu-i spunea ceva decât dacă-i reda vreun ecou al strigătelor furioase din lăuntrul său. Nu era în stare a răspunde nici unei atracţii pământene sau umane, mut şi nesimţitor la chemarea verii şi a voioşiei şi a tovărăşiei oamenilor, obosit şi deprimat de glasul lui taică-său. (p.150-151)

add164_edb2f98a7d40479f948ae3ff3dd49333

Un instinct, trezindu-se la aceste amintiri, mai puternic decât educaţia sau pietatea, se însufleţea tot mai viu înlăuntrul său de cum se apropia mai mult de acea viaţă, un instinct, un instinct subtil şi duşmănos, înarmându-l împotriva acceptării. Răceala şi ordinea acelei vieţi îi inspirau repulsie. Se vedea sculându-se în frigul dimineţii şi coborând în şir cu ceilalţi la slujba matinală şi încercând zadarnic să lupte prin rugăciune împotriva senzaţiei de leşin şi greaţă din stomac. Se vedea luând masa laolaltă cu întreaga comunitate a unui colegiu. Ce devenise, aşadar, acea sfială adânc înrădăcinată a lui care-l făcuse totdeauna să deteste a mânca sau a bea sub un acoperiş străin? Ce se făcuse mândria spiritului său care-l îmboldise totdeauna să se simtă o făptură aparte în orişice grup. (p.252)

KIVA2

Destinul lui era a se feri de ordinele sociale sau religioase. El era sortit să înveţe propria-i înţelepciune la o parte de alţii sau să înveţe înţelepciunea altora, pribeag el însuşi printre capcanele lumii. (p.253)
Cu toţii păreau obosiţi de viaţă încă mai înainte de-a o începe. (256)
…porunca de a ne iubi aproapele ne prescrie să-l iubim ca pe noi înşine nu cu aceeaşi cantitate şi intensitate de iubire ci să-l iubim ca pe noi înşine cu acelaşi fel de iubire. (259)

11-005KivaFordJar

Shelley asemuieşte frumos spiritul în clipa aceea cu un jăratic sclipind înainte de a se stinge. Momentul în care această calitate supremă a frumosului, iradierea limpede a imaginii estetice este luminos percepută de către spiritul reţinut în integritatea ei şi fascinat de armonia ei, este starea de echilibru luminos şi tăcut a plăcerii estetice, o stare de spirit foarte asemănătoare acelei stări cardiace pe care fiziologul italian Luigi Galvani, folosind o expresie aproape la fel de frumoasă ca a lui Shelley, a numit-o încântarea inimii. (p.330)

14-Heart-in-a-Glass-Kiva-Ford-Scientific-Glassblowing-with-Miniatures-www-designstack-co

(c) Sculptures: Kiva Ford’s glassblown sculptures.

Find more here, on his website.

Sursă citate: James Joyce, ,,Portret al artistului în tinereţe”, tradus de Frida Papadache pentru Colecţia Meridiane de la Editura Pentru Literatură Universală, 1969.