Cântecul Bizonului / Din literatura pieilor roşii

Posted on June 20, 2016 by

0


i1i2

Literatura pieilor roşii este o revelaţie pentru mine. Fiecare discurs este plin de o eleganţă înnăscută, fiecare cuvânt cântărit cu înţelepciune, iar bunătatea, precum şi soarele sau natura, răzbate din fiecare text. O antologie superbă pe care îmi propun să o recitesc de acum înainte de fiecare dată când am nevoie de linişte. Dar şi de pacea aceea necalculată, ci pură şi demnă, la fel ca un drept din naştere care trebuie apărat de invadatorii care nu înţeleg. Sper să vă placă şi vouă ce am ales pentru postarea de aici. Cartea se numeşte ,,Cîntecul bizonului. Din literatura pieilor roşii”, BPT, Bucureşti, 1978.

1

Ce e viaţa?

Lucirea unui licurici în noapte.

Suflarea unui bizon într-o zi de iarnă.

Umbra cea măruntă care aleargă prin iarbă şi se pierde în amurg.

(1890, autor: Picior de corb, tribul Blackfoot, p.155)

2

Cuvânt la sfârşitul războiului

Vreau să-mi spună oricare dintre Oamenii Albi dacă s-a întâmplat să intre vreodată flămând în coliba lui Logan şi să nu i se dea să mănânce măcar o bucată de carne. Dacă a venit gol şi înfrigurat şi nu i s-a dat un strai să se îmbrace.

În timpul războiului acesta din urmă, care a făcut să curgă mult sânge, Logan nu s-a clintit din coliba lui, vrând să-i îndemne pe ceilalţi spre pace. Dragostea mea pentru Oamenii Albi era atât de mare, încât cei din poporul meu mă arătau când treceau pe lângă mine şi spuneau: ,,Logan e prietenul Oamenilor Albi’’.

Mă gândeam chiar să vin să trăiesc împreună cu voi, dar m-au oprit faptele cele rele pe care mi le-a făcut un om, colonelul Cresap. Primăvara trecută, cu bună ştiinţă şi fără să-l fi aţâţat cineva, a ucis întregul neam al lui Logan, fără să-mi cruţe nici nevestele şi copiii.

Nu mai e pe lume nici o fiinţă vie în vinele căreia să curgă vreo picătură din sângele meu. Aceasta m-a îndemnat la răzbunare. Am căutat necontenit să mă răzbun. I-am ucis pe mulţi. Mi-am potolit setea neostoită de răzbunare. Pentru binele ţării mele, mă bucur că au răsărit razele păcii. Dar să nu nutriţi vreun gând că bucuria mea s-a născut din frică. Logan n-a simţit niciodată frica. Cine putea să-l jelească pe Logan? Nimeni!

(aprox. 1832, autor: Logan din tribul Mingo, p.164)

4

3

Fragmente din ,,Cîntecul bizonului. Din literatura pieilor roşii”, BPT, Bucureşti, 1978 – antologie, traducere, prefaţă şi indice de Dan Grigorescu.