Clarice Lispector / Apa vie

Posted on December 10, 2016 by

0


atlas2

Clarice Lispector, ,,Apa vie. Ora Stelei” (Editura Univers, 2016). Nu pot să vă spun cât de mult mi-a plăcut cartea asta. Fascinantă nu e de ajuns. E genul de literatură (deşi cred că e o carte unică) pe care atunci când o citeşti te opreşti des şi exclami cu voce tare ,,Oh my fucking God’’. Proză/poezie e puţin spus, poate proză/ poezie/ filozofie/ pictură/ muzică şi încă o artă care nu a fost încă inventată şi are drept material de lucru empatia. Ce se face este de fapt descrierea indescriptibilului, cititorul este ,,tu’’, dar şi ,,eu-tu’’, ţie ţi se spune că nu-i nimic dacă nu înţelegi, ce e important este să simţi ce se întâmplă prin cuvinte. Ceea ce se înţelege este o infinitate de sensuri. Descrierea lui Dumnezeu. Nu mai ştiu de când nu m-a mai fascinat atât de mult o carte de proză. Descrierea stării de graţie şi în acelaşi timp un mecanism construit pentru a te face să o percepi şi tu în timp ce citeşti. Mecanismul perfect care te face să simţi. Şi mă bucur mult că acest mecanism a fost construit din cuvinte. Mi se pare o analiză-descriere, dincolo de orice aşteptări pe care nici măcar nu ştiam că le am, a actului artistic ca act religios al libertăţii/eliberării pure. Beatitudine eliberată. Nu ştiam că se poate face literatură şi în felul ăsta. Nu ştiu dacă sunt eu nebună sau cartea aceasta chiar e fenomenală, în sensul că e un fenomen. Nu înţeleg de ce nu se exprimă mai mulţi oameni despre ea. ,,The Telegraph’’ scrie: ,,Cântăreţul brazilian Cazuza susţine că a citit Apa Vie de 111 ori, iar la 17 ani muzicianul Caetano Veloso a fost răvăşit de ceea ce el a interpretat drept luminozitatea inefabilă a nebuniei’’. Sper să o recitesc şi eu măcar de vreo 111 ori. Serios, habar n-aveţi ce minune pierdeţi dacă rataţi cărticica asta de nici 100 de pagini.

Iată un fragment despre graţie:

_dsc0263

_dsc0264

(Imaginea de la începutul ,,articolului” e realizată de mine.)

Salvează

Advertisements