,,Însemnări din subterană” sau why we love Dosto

Posted on February 11, 2017 by

0


w3

Dragă cititor care aterizezi pe aici accidental, și eventual accidentat, să știi că îmi dau seama că e cam nasol dacă abia acum am citit Însemnări din subterană, dar îl iubeam pe Dostoievski încă de când am citit Demonii, Frații Karamazov, Idiotul și Crimă și pedeapsă. Și să mai știi că blogul ăsta e unul al entuziasmelor de orice fel.

Omul din subterană: ființa eminamente abjectă, singura în stare să spună adevărul despre ,,toțime”.

Adevărul: viul a murit în oameni.

(I love Dosto, must love Dosto.)

Quote to prove it:

,,Noi nici măcar nu știm unde-o mai fi trăind viul acum, nici ce-i cu el, nici cum s-o fi numind. Lăsați-ne singuri, fără să avem cartea la îndemână și ne vom încurca imediat, ne vom pierde – nu vom ști la ce să aderăm, la ce să ne conformăm; nu vom ști ce să iubim și ce să urâm, ce să stimăm și ce să disprețuim. Nouă până și oameni ne e greu să fim – oameni cu trup propriu și sânge, adevărat; ne e rușine de asta, socotim că-i un lucru de ocară și ne tot încăpățânăm să fim un fel de oameni universali, ceva ce încă nu s-a pomenit. Suntem născuți morți, de fapt de mult nu ne mai naștem din părinți vii și asta ne place din ce în ce mai mult. Prindem gust. Curând vom scorni o modalitate de a ne naște cumva din idee.”

(F.M. DostoievskiÎnsemnări din subterană – Polirom, 2012, traducerea, pe alocuri alunecoasă, de Emil Iordache.)

(Foto: adunăm obsesii)

Advertisements