de când o lălăim fiecare pe la casele lor am observat că există un porumbel foarte curios care tot vine la fereastră și se holbează. am început să avem deja conversații lungi. o cioară uriașă și fabuloasă a petrecut o zi întreagă rupând crenguțe din copacul din fața blocului. o pisică din blocul de vizavi a stat ieri toată ziua la un balcon de la ultimul etaj, și ea privea porumbeii. plasele noastre de țânțari sunt prinse cu șuruburi, proprietarii apartamentului, cu pater familias inginer comu-nist, au decis interzicerea scoaterii capului pe geam, forever. azi un vecin și-a instalat plase de țânțari. tot felul de gospodine spală și gătesc de zor în blocul de alături. balcoanele sunt locuri expuse unde toată lumea păstrează ce nu vrea să arunce: flori de plastic, saci albaștri plini, pungi scoase la aer, straturi peste straturi de vechituri. un mic grup de papagali ne terorizează, nu mi-am putut da niciodată seama în ce direcție să mă uit urât. am mers până la mega și tanti care iese din blocul nostru ca să urle periodic m-a salutat. bună dimineața, domnișoară. eu încercam să păstrez distanța de măcar un metru. afară aerul e ca în copilărie. casiera cu tourette de la mega a încetat să mai înjure, cealaltă casieră blondă a încetat să îmi mai dea sfaturi de viață și să pună întrebări personale. azi pisica din blocul vecin nu a mai ieșit pe balcon. adineauri a trecut să mă salute porumbelul. și soarele face spectacole zilnice cu jaluzelele noastre. îmi vin tot mai multe idei de fotografii, niciuna nu presupune să mă mișc mai mult de câțiva metri.
Adunăm obsesii 
Posted on March 20, 2020 by ocdlit
0